ISTORIE / CAMPIONATUL EUROPEAN DE RUGBY: În anii 50, „Cortina de Fier” a căzut și peste sportul cu balonul oval (Episodul 5)

Sfârșitul Celui de-al Doilea Război Mondial a găsit lumea, implicit Europa, într-o situație precară. În sensul că țările beligerante erau secătuite de resurse, iar oamenii trăiau în condiții grele. În ceea ce privește rugby-ul, națiunile majore din Vest au reluat Turneul anual. Iar cele de limbă engleză (Anglia, Scoția, Țara Galilor și Irlanda) au acceptat reintegrarea Franței. Cu toate acestea, conducătorii Federației Internaționale de Rugby Amator (FIRA) n-au renunțat la planurile lor, planuri demarate tot de către francezi. Și anume să facă o concurență cât mai mare Turneului celor 5 Națiuni. Astfel că în 1952 s-a organizat a patra ediție a Campionatului European de rugby. Una la care n-a participat România. (Foto: Echipa de rugby a Italiei înainte de finala CE 1952 / Text: Marian Valentin Burlacu)

Disputarea CE s-a datorat Franței și Italiei. Iar reprezentanții acestor națiuni au promovat reluarea competiției la Congresul FIRA care s-a desfășurat la Paris, în 26 mai 1951. Astfel că în primăvara anului următor, s-a derulat întrecerea. Una la care au participat echipe din Vestul Europei: Franța, care câștigase cele 3 ediții anterioare, Italia, RF Germania, Belgia și Spania. 

Situația României era una aparte. În sensul că în anii 50 se instaurase puterea comunistă la București. Iar trupele sovietice, considerate „eliberatoare”, staționau pe teritoriul nostru... Erau ani de teroare. Perioada stalinistă. Iar rugby-ul a fost în pericol de a fi interzis. Fiind socotit un sport „burghez”. Nu s-a întâmplat așa fiindcă oamenii de rugby de la noi au apelat la o stratagemă. Cum Grivița Roșie avea echipă de rugby încă dinainte de război, au mers la Gheorghe Gheorghiu Dej, care era secretarul general al Partidului Muncitoresc Român (cum se numea atunci PCR-ul). Și l-au convins să nu interzică rugby-ul. De ce? Fiindcă Dej lucrase înainte la Uzinele Grivița. Și știa de existența echipei de rugby. I s-a explicat astfel că rugby-ul e jucat în România și de muncitori. Și astfel a supraviețuit sportul cu balonul oval la noi. În alte țări, precum Uniunea Sovietică, rugby-ul era interzis. Georgienii, de pildă, l-au jucat în acea vreme schimbându-i numele în „lelos”... Și probabil că Stalin, care se născuse în Georgia, s-a făcut că nu vede. Totuși, la noi, în anii 50, rugby-ul s-a transformat în rugbi... Fiindcă și litera „y” era una capitalistă, alături de „w”, „q”, „x” și „k”, toate dispărând din vocabular!

Așadar, absența echipei de rugby a României de la ediția din 1952 a Campionatului European de rugby este oarecum de înțeles. De altfel, în acei ani naționala noastră de seniori a disputate puține meciuri. A fost acela cu selecționata sindicală a Franței, din 1948, de la Beziers, încheiat cu victoria României, 13-12. Cum și echipa noastră a fost tot una sindicală, acea partidă nu e inclusă în palmares. Apoi, a fost meciul din Cehoslovacia (20-5), în 1949, și partidele cu RD Germană din 1951 (64-25, la București) și 1952 (46-12, la Berlin, și 36-3, la Heningsdorf).

Să revin la a 5-a ediție a Campionatului European de rugby seniori. Cum era deținătoare a trofeului, Franța s-a calificat direct în finală. Iar celelalte cinci echipa au disputat un turneu. În semifinale, RF Germania s-a impus cu 16-9 în fața Belgiei, iar Italia a câștigat (6-0) pe terenul Spaniei. În finala turneului, Italia n-a avut probleme în a trece (14-6) de RFG. 

Astfel că finala CE din 1952 s-a disputat în 17 mai, pe Arena Civica din Milano, în prezența a circa 5.000 de spectatori. Favorită, Franța s-a impus cu 17-8 în fața Italiei. 

Au marcat: Percudani 1e (min. 36), Turcato 1t (min. 36), Cecchetto-Milani 1lp (min. 42), respectiv Roge 1e (min. 18), Bienes 1e (min. 75), Basquet 1e (min. 77), Prat 2lp (min. 50, 72). 

Trebuie amintit că la acea vreme într-un meci de rugby se acorda următorul punctaj, unul stabilit de International Rugby Football Board (IRFB), în 1948: 3 puncte pentru un eseu (1e), 2 puncte pentru transformarea eseului (1t), 3 puncte pentru lovitură de pedeapsă (1lp) sau dropgol (1dg). 

Arbitrul meciului a fost englezul Priest.

Au evoluat următoarele formații: 

Italia: 15. Silvano Tartaglini (cpt. / L'Aquila Rugby) - 14. Pietro Stievano (Rugby Rovigo), 13. Paolo Rosi (Rugby Roma),  12. Emilio Andina (Rugby Parma),  11. Enzo Gerosa (Amatori Rugby Milano) - (md) 10. Riccardo Santopadre (Rugby Rovigo), (mg) 9. Aldo Cecchetto-Milani (Rugby Rovigo) - 7. Gianni Aiolfi (Rugby Parma), 8. Mario Percudani (Rugby Parma), 6. Primo Masci (Rugby Parma) - 5. Leonardo Riccioni (Rugby Roma), 4. Paolo Dari (Rugby Roma) - 3. Giorgio Fornari (Rugby Parma), 2. Gennaro Mancini (Rugby Parma), 1. Luciano Turcato (Rugby Rovigo) 

Antrenori: Renzo Maffioli și Julien Saby 

Franța: 15. Pierre Guilleux (SU Agen) - 14. Georges Brun (CS Vienne), 13. Roger Martine (FC Lourdes), 12. Jacques Mauran (Stade toulousain), 11. Lucien Rogé (AS Béziers) - (md) 10. Michel Lecointre (Stade nantais), (mg) 9. Paul Lasaosa (US Dax) - 7. Jean-Roger Bourdeu (FC Lourdes), 8. Guy Basquet (cpt. / SU Agen), 6. Jean Prat (FC Lourdes) - 5. Bernard Chevallier (AS Montferrand), 4. Lucien Mias (RC Narbonne) - 3. André Sanac (USAP), 2. Paul Labadie (Aviron bayonnais), 1. René Biénès (US Cognac).

Campionatul European de rugby seniori - 1952

Semifinale Play-Off

2 martie 1952, la Hanovra (RFG)

RF Germania - Belgia 16-9

13 aprilie 1952, la Barcelona (Spania)

Spania - Italia 0-6

Finală Play-Off

27 aprilie, la Padova (Italia)

Italia - RF Germania 14-6

Finala CE de rugby

17 mai, la Milano

Italia - Franța 8-17

Clasament:

1. Franța, 2. Italia, 3. RF Germania, 4. Spania, 5. Belgia