ISTORIE / CAMPIONATUL EUROPEAN DE RUGBY: Fără competiție din 1954 și până în 1965 sau de ce n-au primit rentă viageră Penciu, Viorel Morariu și colegii de generație (Episodul 7)

Din motive mai puțin cunoscute, din 1954 și până în 1965 nu se mai organizează Campionatul European de rugby seniori. Oricum, la precedentele două ediții echipa Franței jucase doar în fazele finale, considerându-se prea puternică pentru celelalte echipe din zona continentală a Europei. Ceea ce era adevărat. Paradoxal, în deceniul care a urmat „cocoșii” au înfruntat periodic România, care a reușit o serie de patru meciuri fără înfrângere (două victorii la București și tot atâtea egaluri în Hexagon). De altfel, între 19 mai 1959 și 29 noiembrie 1964, naționala noastră a reușit o serie de 25 de meciuri în care n-a fost învinsă, acesta fiind un record mondial pentru rugby, record care este și acum în picioare. (Text: Marian Valentin Burlacu / Foto: echipa României care a câștigat cu 11-5, la București, pe stadionul „23 August”, meciul test cu Franța)

În ultimii 10-15 ani, au fost voci care au acuzat faptul că Alexandru Penciu, Viorel Morariu, Radu Demian și colegii lor de generație, cei care au izbutit aceste rezultate memorabile, nu primesc rentă viageră. Ținând cont de valoare lor, o meritau cu prisosințâ. Doar că ei nu au fost campioni europeni! Și aceasta fiindcă FIRA n-a organizat competiția între 1954 și 1965. 

Iată cine au fost jucătorii de rugby care au obținut acele rezultate memorabile în anii 50 și 60, sportivi care, din punctul meu de vedere, ar fi meritat renta viageră: Alexandru Penciu, Aurel Barbu, Mihai Wusek, Valeriu Irimescu, Ion Sava, Rene Chiriac, Constantin Stănescu, Alexandru Teofilovici, Nicolae Căpușan, Lică Coter, Vasile Mladin, Anastasie Marinache, Viorel Morariu (căpitan), Mircea Rusu, Radu Demian, Dumitru Zlătoianu, Alexandru Ionescu, Gheroghe Drobotă, Vasile Rusu, Paul Ciobănelu, Cristache Preda, Paul Iordăchescu și Gheorghe Dragomirescu Rahtopol

Trebuie spus, de asemenea, că decizia de a se acorda acea rentă viageră campionilor olimpici, mondiali și europeni s-a luat în perioada în care Octavian Morariu a fost președinte al Agenției Naționale pentru Sport. Iar tată său, Viorel Morariu, care n-a beneficiat de rentă din motivele prezentate mai sus, era pe atunci vicepreședinte de onoare al FIRA-AER, adică al forului care a organizat și în secolul trecut Campionatul European. E de sesizat, așadar, că dacă ar fi fost eligibili rugbyștii români din anii 50 și 60, cei care au evoluat la națională, ar fi primit acea indemnizație de merit. 

Mai trebuie amintit că echipa de rugby seniori a României a participat în acea perioadă la alte competiții, după cum urmează:

1959 - Cupa Victoriei, la București

41-3 cu Polonia, 11-0 cu Cehoslovacia, 38-6 cu RDG

1960 - Cupa Victoriei, în RD Germană

6-0 cu Polonia, 5-0 cu RDG, 13-3 cu Cehoslovacia

1961 - Cupa Păcii, în Cehoslovacia

24-6 cu Polonia, 34-0 cu RDG, 19-12 cu Cehoslovacia

1962 - Cupa Păcii, în Polonia

11-6 cu Cehoslovacia, 25-5 cu RDG, 26-6 cu Polonia

1963 - Cupa Păcii, la Bârlad și București

70-3 cu Bulgaria, 15-0 cu RDG, 23-3 cu Cehoslovacia

1964 - Cupa Păcii, în RDG

14-3 cu Cehoslovacia, 28-6 cu RDG

La acestea competiții, unele care s-au organizat în luna mai (atunci se sărbătorea victoria asupra Germaniei naziste și Italiei fasciste), n-au participat echipele Franței și Italiei, cele care animaseră edițiile anterioare ale CE de rugby seniori. Așadar, Cupa Victoriei și Cupa Păcii n-au înlocuit Campionatul European. Ca opinie personală, adică fără să am și dovezi, cred că acele competiții au fost create tocmai pentru a concura CE și Turneul celor 5 Națiuni. Așa cum s-a dorit, de pildă, și la ciclism, unde țările socialiste au inițiat Cursa Păcii, o întrecere de șosea care se dorea a pune în umbră Turul Franței. 

Seria de meciuri fără înfrângere reușită de echipa de rugby seniori a României n-a rămas fără urmări. Și în 1965, FIRA a reluat organizarea Campionatului European de rugby seniori. Paradoxal, în ultimul meci test al anului 1964, în 29 noiembrie, la București, Franța a izbutit să pună capăt invincibilității noastre. „Cocoșii” s-au impus atunci cu 9-6. Iar rezultatul arată că nu le-a fost deloc ușor. 

Iată seria de meciuri dintre România și Franța de după răboi, una care arată cât de valoroasă era, pe atunci, țara noastră în rugby: 

1957 (București): România – Franța 15-18

1957 (Bordeaux): Franța – România 39-0

1960 (București): România – Franța 11-5

1961 (Bayonne): Franța – România 5-5

1962 (București): România – Franța 3-0

1963 (Toulouse): Franța – România 6-6

1964 (București): România – Franța 6-9

(va urma)