ROMÂNIA / ECHIPA NAȚIONALĂ DE SENIORI: Fost miner, un urmaș al „inventatorului” rugby-ului se ocupă de apărarea Stejarilor

Echipa de rugby seniori a României va susține, duminică, 19 februarie, la ora 17.00 (ora noastră), la Lisabona, meciul cu Portugalia din ultima etapă a fazei grupelor ediției 2023 a Rugby Europe Championship. Disputa este cu atât mai importantă cu cât formația câștigătoare va găzdui semifinala competiției. Iar modul în care se vor apăra Stejarii va influența rezultatul. Și este de subliniat că de defensivă răspunde antrenorul britanic David Ellis (65 de ani), un urmaș al lui William Webb Ellis, cel care a fost socotit mult timp drept inventator al rugby-ului. (Text și foto: Marian Valentin Burlacu)

În primul meci din 2023, cel cu Polonia, România a primit 27 de puncte. Și toată lumea a spus că au fost prea multe. În următorul meci, cel din Belgia, numărul punctelor încasate a scăzut la 5. Ceea ce este foarte bine. Mai cu seamă dacă vom compara și cu partidele din 2020. 

Supranumit „Micul Terminator”, David Ellis a fost inclus în staff-ul tehnic al naționalei noastre în octombrie trecut. De altfel, și atunci s-a considerat că România are nevoie de un antrenor pentru apărare. Iar meciurile din 2022 arată o fragilitate a defensivei noastre. „După meciurile din acest an colegii din staff-ul tehnic au ajuns la concluzia că echipa României are nevoie de un antrenor de apărare. Mă bucur că am reușit să îl cooptăm pe Dave Ellis, care are o experiență vastă în acest domeniu și sunt convins că va reprezenta un plus pentru Stejari”, a declarat în octombrie trecut Alin Petrache, președintele FRR.

Sosirea lui David Ellis a fost, de asemenea, salutată și de către antrenorul de atunci al Stejarilor. „Sunt încântat că Dave a acceptat să ni se alăture ca antrenor de apărare. Are cunoștințe extraordinare ca antrenor și a avut rezultate foarte bune cu toate echipele cu care a lucrat. Am fost adversari de foarte multe ori cu echipele pe care le-am antrenat fiecare astfel că va fi foarte bine ca măcar o dată să fim de aceeași parte”, a spus Andy Robinson, antrenorul principal al Stejarilor.

Aflat la Lisabona, David Ellis a vorbit despre activitatea lui la națională. Întrebat cum este să fie antrenor cu apărarea, britanicul a răspuns că este foarte bine. „Este o încercare”, a spus cel care este un urmaș al celui socotit inventator al rugby-ului. „Webb Ellis a fost al meu stră-stră-stră-unchi. El a păstrat și numele mamei sale, Webb, și pe cel al tatălui său, Ellis. Williams s-a născut la Manchester, deci nu prea departe de Leeds, unde m-am născut eu. Familia noastră a muncit în minele de cărbune. Iar el și-a continuat studiile. Am vizitat colegiul și terenul unde William Webb Ellis a prins balonul și a alergat cu el în brațe spre buturile adverse. Există și acum”. 

David Ellis a aflat că a avut un asemenea strămoș ilustru abia când avea în jur de 40 de ani. „Prin 1997, când tatăl meu a murit un văr care a făcut cercetări privind genealogia familiei a găsit această legătură. Însă probabil că rugby-ul ne curgea prin vene fiindcă am doi frați care au jucat de asemenea la nivel înalt. Unul rugby în XIII, celălalt în XV”, a declarat englezul în urmă cu ani în „La Depeche du Midi”. 

David Ellis a început să joace de mic. A ales varianta care era profesionistă la acea vreme. Adică rugby-ul în XIII sau rugby league cum este numit (rugby-ul în XV este cunoscut în spațiul anglo-saxon ca rugby union). Iar pe când avea 16 ani a fost convocat în echipa Angliei. „Am jucat pe Murrayfield, de pildă, cu Scoția. Dar ca tânăr am practicat ambele variante. Rugby-ul în XIII la școală, iar pe cel în XV la colegiu”.  

De asemenea, David Ellis a muncit și în mină: „Familia mea a lucrat acolo. Bunicul meu dinspre tată. Și toți bărbații din familia mamei mele. Unchiul meu Samuel era șeful sindicatului minerilor. Mi-am făcut studiile și am jucat și rugby. Mi-am făcut serviciul militar într-un regiment asemănător cu Bataillon de Joinville (n.t. - acolo staționau jucătorii din Selecționata Armatei Franceze care vizita deseori și România pentru a juca cu Steaua). Am continuat să joc rugby în XIII la cel mai înalt nivel. Și să lucrez și în mina de cărbune. Asta s-a întâmplat din 1977 până în 1986”, a mărturisit David Ellis.

Acesta a decis să se dedice rugby-ului în XIII și a plecat în Australia, țara care domină acest sport. A rămas acolo până în 1990. Apoi, în 1992, contactat fiind de către Federația Franceză de Rugby League, a acceptat să se ocupe de secția de la Bataillon de Joinville timp de 18 luni. Mai apoi a lucrat ca antrenor, în special ca responsabil cu apărarea, la mai multe cluburi din Hexagon, dar și la naționala de rugby în XV a Franței, între 2000 și 2011. 

Cu reprezentativa cocoșilor a câștigat de cinci ori Turneul celor 6 Națiuni, de trei ori reușind să realizeze Marele Șlem (victorii în toate meciurilor unei ediții). De asemenea, a contribuit la memorabila victorie pe care Franța a obținut-o în fața Noii Zeelande, în sferturile de finală ale Cupei Mondiale 2007, precum și la calificarea Franței în finala Cupei Mondiale din 2011, o finală pierdută la limită (7-8) cu All Blacks. A mai colaborat cu echipa de rugby în 7 a Statelor Unite ale Americii, în 2005, și cu aceea a insulelor Tonga (2012-2014). 

Ellis a lucrat în campionatul Franței cu mulți rugbyști români. Pot fi amintiți Gabriel Brezoianu, Tudor Constantin, Răzvan Mavrodin, Alex Manta și Alin Petrache. De asemenea, la Castres Olympique a fost coleg de staff tehnic și administrativ cu Adrian Lungu, cel care răspunde de intendență.  

Cine este David Ellis

- S-a născut în 12 mai 1957, la Leeds (Anglia)

- este stra-stră=strănepot al lui William Webb Ellis, cel care a fost socotit pentru mult timp drept inventatorul rugby-ului

- a fost jucător de rugby în XIII (acest sport care s-a desprins din rugby-ul în XV este cunoscut drept rugby league)

- a evoluat în linia a treia

- în anii 80, a jucat la echipe de rugby în XIII precum Castleford Tigers, Keighley Cougars, Doncaster RLFC, Brisbane Broncos, Corbeil XIII și

Bataillon de Joinville

- a lucrat și ca miner de când avea 16 ani, timp de un deceniu

- a renunțat la minerit în momentul în care premierul Marii Britanii și Irlandei de Nord, Margaret Teatcher, a intrat în conflict cu minerii. Ceea ce a determinat grevele din 1984 și 1985, iar apoi închiderea minelor din Regarul Unit

- ca antrenor, unul specializat pe defensivă, a lucrat la US Villeneuve XIII (1995-1998), RC France (1998), Gloucester RFC (2001-2005), Castres olympique (2005-2008), CA Brive (2008-2009), echipa Franței (2000-2011), London Irish (2009-2011), US Bergerac Rugby (2012-2015), Lyon OU (2012-2017), US Villeneuve XIII (2017-2018), Kenilworth RFC (2018-2020) și CA Sarlat (2021). 

Cine a fost William Webb Ellis

- s-a născut în 24 noiembrie 1806, la Salford, lângă Manchester, și a murit în 24 februarie 1872, la Menton, în Franța

- a fost socotit pentru multă vreme drept inventator al rugby-ului. De fapt, a inventat unul dintre procedeele de bază ale acestui sport, procedeu care a contribuit la ruptura dintre fotbal și rugby

- totul s-a întâmplat la colegiul Rugby din Anglia, într-o zi de noiembrie a anului 1823. Pe atunci, nu exista nici fotbal, nici rugby, așa cum le cunoaștem astăzi, cele două sporturi ”conviețuind” într-o formă primitivă. Prezent în joc, în ”Big Side” - curtea colegiului -, William Webb Ellis a făcut, se spune, acel gest care i-a scandalizat pe toți și care, ulterior, a fost considerat că a dat naștere sportului cu balonul oval. De altfel, pe un zid de cărămidă al colegiului din Rugby a fost montată, mai apoi, o placă de marmură pe care stă scris: „THIS STONE COMMEMORATES THE EXPLOIT OF WILLIAM WEBB ELLIS WHO WITH A FINE DISREGARD FOR THE RULES OF FOOTBALL AS PLAYED IN HIS TIME FIRST TOOK THE BALL IN HIS ARMS AND RAN WITH IT THUS ORIGINATING THE DISTINCTIVE FEATURE OF THE RUGBY GAME. A.D. 1823”. Ceea ce ar însemna: „... CU UN SUPERB DISPREȚ PENTRU REGULILE FOTBALULUI DE ATUNCI, W.W. ELLIS A LUAT BALONUL ÎN BRAȚE ȘI A ALERGAT CU EL, ÎNAINTE, DÂND NAȘTERE UNUI PRINCIPIU DISTINCT AL RUGBY-ULUI”.

- William Webb Ellis ajunsese la colegiul de acolo, unul dintre cele mai vechi din Marea Britanie, în 1816. Iar în 1823, a făcut gestul care i-a adus notorietatea... Fiu al lui James Ellis, un galez, ofițer de dragoni, care a staționat cu regimentul la Dublin (Irlanda), între 1808 și 1811, și care și-a pierdut viața în 1811, în bătălia de la Albuera, William Webb avea să ajungă în localitatea Rugby alături de mama sa, Ann Webb. Acolo, el a studiat până în 1825, după care a continuat la Oxford.

- În momentul în care a sfidat regulile după care se juca ”fotbalul”. W. W. Ellis făcea parte din Frăția „Piraților” a învățăceilor mai în vârstă. Așadar, el avea autoritate, iar cei care l-au cunoscut spun că se remarca prin personalitatea sa. ”Din acest motiv, m-am apropiat foarte mult de el”, avea să recunoască Matthew Bloxam, cel datorită căruia se cunosc amănunte despre ce s-a întâmplat în 1823, la Rugby. În scrierile sale, fostul învățăcel s-a contrazis deseori. De pildă, mai întâi el a spus că totul s-a petrecut în 1824.

- W. W. Ellis s-a ilustrat, mai apoi, ca un bun jucător de cricket, evoluând pentru Oxford și Cambridge. Devenit preot, a luptat în Războiul Crimeii, și a murit în Franța, la Menton, fără să știe că, prin gestul său, a dat naștere unuia dintre cele mai spectaculoase sporturi din câte există. 

Ce este rugby-ul în XIII sau rugby league

- a apărut în 1895, la Huddersfield, în Yorkshire, ca urmare a desprinderii cluburilor de rugby din Nordul Angliei din Federația Engleză de Rugby în XV (Rugby Football Union). Acestea doreau să plătească un salariu jucătorilor, iar acest lucru era interzis, sportul cu balonul oval fiind amator la acea vreme și rămânând așa până în 1995! Astfel că acele cluburi au fondat Rugby Football League (Federația Engleză de Rugby în XIII). 

- în 1906, a apărut și regulamentului noului sport, unul în care numărul de jucători dintr-o echipă a fost redus de la XV la XIII. 

- rugby league sau rugby-ul în XIII se joacă tot cu balonul oval. 

- într-o echipă există 13 jucători care își dispută acest balon: fundaș (numărul 1), aripi (2 și 5), centri (3 și 4), mijlocaș la deschidere (6), mijlocaș de grămadă (7), linia a treia (13), linia a doua (11 și 12), pilieri (8 și 10) și taloner (9).

- Terenul are același dimensiuni ca la rugby-ul în XV (rugby union). Există buturi.

- Meciul durează tot 80 de minute, în două părți a câte 40 de minute. 

- se acordă următorul punctaj: eseu - 4 puncte, transformare - 2 puncte, lovitură de pedeapsă - 2 puncte, dropgol - 1 punct, eseu de penalizare - 8 puncte

- cum grămezile n-au un rol important, în acest sport jucătorii dau foarte multe placaje

- cum terenul este apărat de 13 jucători, sistemul defensiv din rugby-ul în XIII a fost adoptat și de către echipele de rugby în XV (unde apărarea terenului se face cu doi jucători în plus). Tocmai de aceea multe echipe de rugby în XV au antrenori de apărare proveniți din rugby-ul în XIII. Așa s-a întâmplat și la echipa României în ultimii 15 ani 

- puteți să recunoașteți ușor dacă e vorba despre un meci de rugby în XIII. Pe fața tricoului purtat de jucători apare, de cele mai multe ori, desenat litera „V”. 

- Cupa Mondială de rugby în XIII a fost lansată în 1957. De atunci, Australia a câștigat de 12 ori titlul mondial, fiind urmată de Marea Britanie, care are 3 titluri, și de Noua Zeelandă, cu un titlu. 

- în anii 90, cum mulți jucători de rugby în XV erau ademeniți în rugby-ul în XIII cu salarii foarte bune, International Rugby Board, forul care conducea rugby-ul în XV la nivel mondial, a fost nevoit să accepte profesionismul