Din 1990 încoace, rugby-ul românesc s-a confruntat cu o nouă problemă. Cum tot mai mulți jucători au plecat la cluburi din străinătate, antrenorii naționalei s-au confruntat cu lipsa de omogenitate a lotului. Întrebat cum are de gând să rezolve această problemă în contextul în care, de pildă, din cei 34 de jucători reținuți pentru meciul cu Polonia, 18 sunt autohtoni, iar 16 din afara țării, Eugen Apjok a răspuns: „Asta știm și, din păcate, cel mai mare dușman al nostru este timpul. Acum, mai ales cu un staff nou, cu un sistem de joc nou. Înaintea meciului cu Polonia avem trei zile să ne pregătim. Trebuie să fie informațiile foarte precise. Și jucătorii să aibă capacitatea să asimileze. Sigur că vom face și noi în așa fel încât să punem doar o parte din ceea ce ne propunem (n.a. - în general) pentru meciul cu Polonia. Adică ceea ce putem face. Să nu ne propunem foarte mult și să nu reușim să facem nimic. Vom merge cu câteva elemente de bază. Și după aceea, încet-încet, vom construi pentru al doilea meci când vom avea mai mult timp împreună. Și pentru al treilea. Și pentru finalul REC-ului (n.a. - Rugby Europe Championship). Iar cu siguranță pentru pregătirea de Cupa Mondială vom avea mai mult timp și atunci vom putea construi și o unitate, și o coeziune în echipă. Dar vis-a-vis de jucătorii care activează în România și cei din campionatul Franței nu este o deosebire mare între ei. Doar că unii jucători, cei din Franța se află în competiție. Într-o anumită fază a pregătirii. Iar ceilalți din România au venit după vacanța de iarnă, una care a fost de patru-cinci săptămâni, depinde de cluburile la care activează. Și ei sunt într-o altă formă acum. Am reușit prin acel cantonament dinaintea meciului cu Italia A (n.r. - 3-64) să încercăm să-i aducem, un picuțel, mai aproape de adevăr, de ceea ce ne-am dori noi. Sigur că rezultatul n-a fost cel care ni l-am dorit, dar știam că va fi o anumită oboseală prin intensitatea antrenamentelor pe care le-am făcut. Până la urmă, obiectivul nostru a fost să-i aducem într-o formă cât mai bună, în plan fizic, să implementăm sistemul de joc. O parte din el pentru că n-am reușit tot în acest timp foarte scurt. Și acum intervin preparatorii fizici și tot ceea ce înseamnă gadget-urile electronice, gps-uri ca să încercăm să avem un echilibru între cele două grupuri de jucători. Cei din Franța, care sunt la un anumit nivel, și cei din România. Același lucru va fi și după terminarea sezonului în Franța. Pentru că în funcție de nivelul la care joacă acolo vor termina fie la mijlocul-finalul lunii aprilie, fie la începutul lui mai. Campionatul în România se va termina în 10 iunie. Va fi invers. Jucătorii care activează în România vor fi la un anumit nivel, iar cei din Franța va trebui să avem grijă de ei fiindcă vor avea două luni de pauză până începem pregătirea. Și atunci trebuie să umplem golul ăla. Să încercăm să avem un echilibru între cele două grupuri, care să fie cât mai apropiat de forma pe care ne-o propunem pentru a începe pregătirea. De unde să putem să-i ducem la un nivel cât mai apropiat de echipele mari”.
Firește că în dialogul cu antrenorul principal al echipei României nu puteam ocoli meciul cu Italia A. Unul în care am început bine, conducând cu 3-0. Iar apoi, prin minutul 9, am avut o acțiune la câțiva metri de buturile adverse, care, în loc să se încheie cu eseul nostru a generat, printr-o pasă greșită, un contraatac al peninsularilor finalizat cu încercare... Chestionat pe această temă, Apjok a răspuns: „Dintr-o oportunitate foarte bună de a marca am primit o încercare. Și cred că și mental au fost afectați (n.r. - jucătorii noștri). Și după aceea totul a fost ca un tăvălug. Italia a fost foarte pragmatică. Diferența au făcut-o știința jocului și deciziile. Nu o luăm ca scuze. Sau să găsim motive. Nu acesta e obiectivul. Au avut 18 jucători de la Zebre și de la Benetton care nu activează în campionatul Italiei, ci care joacă într-o competiție europeană (n.a. - participă la United Rugby Championship, alături de selecționate provinciale din Scoția, Țara Galilor, Irlanda și Africa de Sud). După aceea au avut jucători de la Exeter (n.a. - Anglia) și trei din Pro D2 (n.a. - divizia a doua din Franța). Au avut patru-cinci jucători din Top 10, din Italia. Iar ai noștri au venit după patru-cinci săptămâni de vacanță. Și le-a fost destul de greu să reintre în formă. Aici mai este de lucrat. Am vorbit și cu ei. Și sperăm ca următoarea vacanță să o gestioneze mult mai profesionist”. (*)Întrebat dacă jucătorii sunt conștiență de erorile lor, Apjok a spus: „Nu. Am avut o analiză a meciului. Am avut discuții cu toată echipa. După aceea pe compartimente, pe grupuri, dar și individuale, cu jucătorii. Astăzi (n.a. - duminică, 29 ianuarie), terminăm cu Italia. De mâine toată lumea este concentrată pe Polonia. Cu siguranță că jucătorii au priceput mesajul. Sunt lucruri care trebuie corectate. Știam că or să fie greșeli. E normal. Am venit cu un sistem nou. La margine am avut anumite probleme fiindcă s-au schimbat codurile. Se încearcă lucruri noi. Și tot acest cantonament și meci cu Italia le-am luat ca o pregătire pentru REC. Ca să câștigăm un pic de timp cu jucătorii din țară. Și acum sperăm ca jucătorii care vin din Franța să aibă capacitatea de a asimila informațiile în două-trei zile cât avem pentru a pregăti meciul cu Polonia. Așa cum mai spus timpul este inamicul nostru numărul unu în momentul actual”.
Legat de echipele din țară care dau jucători la națională - Timișoara - 6, Baia Mare - 5, Steaua - 5, Dinamo - 2 -, l-am întrebat pe antrenorul naționalei dacă jucătorii internaționali vor exersa anumite scheme de joc, unele folosite și la națională, atunci când vor reveni la cluburile lor. Așa cum se întâmpla în vremurile bune ale rugby-ului românesc (anii 60, 70, 80 și chiar 90). Eugen Apjok a răspuns: „Cu siguranță. Dacă observați, în staff este câte un antrenor de la fiecare din cele patru cluburi. Adică vom avea un control asupra jucătorilor internaționali. Ceea ce fac ei când merg la cluburi. Și să ne asigurăm în același timp că ei vor lucra suplimentar și ceea ce avem nevoie pentru echipa națională. Sigur, ei trebuie să-și facă datoria la club, dar extra ei trebuie să fie conștiență că trebuie să facă ceva suplimentar. Și noi ne vom asigura de acest lucru”.
(*) e o „tradiție” în rugby-ul nostru ca jucătorii să revină din vacanța de iarnă cu kilograme în plus...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu